As tine n palma clipa

Aș ține-n palmă ale tinereții valuri,
Ca pe izvoare vii de dor și primăveri,
Să-mi mai aducă iar parfumul de sub ramuri
Și glasul vremii din tăcutele seri…

Aș sta sub teiul vechi de la fântână,
Cu inima pierdută printre flori de câmp,
Iar vântul să-mi dezmierde iarăși mâna
Ca-n vremea când iubeam fără să plâng…

[REFRAIN]
Aș ține-n palmă… cliiipa cea trecută…
Ca pe-o doină din străbuni…
Și-aș mai chema cu sufletul apusul
Să-mi cânte iar ce n-am știut s-ascult…

Aș ține-n palmă… draaagostea vie…
Cu macii roșii arzând în priviri…
Că între cei ce s-au iubit odată
Nu mor nici dorul… nici vechile iubiiiiiri…

[VERSE 2]
Mai trece-un nor peste cărarea vieții,
Mai cade-o frunză peste gândul meu,
Dar câte doruri poartă omul-n suflet
Nu știe nimeni… numai Dumnezeu…

Și poate-ntr-o seară târzie de toamnă,
Când luna va coborî peste câmpii,
Voi auzi iar pașii tinereții
Venind încet prin lanuri aurii…

[FINAL REFRAIN]
Aș ține-n palmă… cliiipa cea trecută…
Ca pe-o doină din străbuni…
Și-aș mai chema cu sufletul apusul
Să-mi cânte iar ce n-am știut s-ascult…

Aș ține-n palmă… draaagostea vie…
Cu macii roșii arzând în priviri…
Că între cei ce s-au iubit odată
Nu mor nici dorul…
Nu mor nici lacrimile…
Nu mor nici vechile iubiiiiiri…

Scriere [TITLE] Aș ține-n palmă ale tinereții valuri [STYLE] Romanță românească autentică, stil Ionel Puceanu, voce masculină matură, caldă și expresivă, cu multă nostalgie și trăire. Orchestrație tradițională discretă cu vioară românească, acordeon fin, țambal foarte suav și contrabas cald. Tempo lent, curgător, ca o romanță veche românească. Refrenul să urce ușor în intensitate emoțională și anumite cuvinte să fie ușor prelungite: „cliiipa…”, „draaagostea…”, „iubiiiiiri…”. Atmosferă de dor curat, nostalgie și iubire adevărată, interpretare profundă și melodioasă.